Aş vrea să vorbim aici atât despre animalele domestice care au învăţat să trăiască cu noi şi care asteaptă iubirea noastră, cât şi despre animalele sălbatice care de zeci de ani sunt folosite tot mai mult în circuri, grădini zoologice, sau cărora li se invadează teritoriul.

Starea de captivitate a unui animal sălbatic poate fi considerată un handicap, existenţa sa fiind din start periclitată. Smuls din mediul său natural, animalul captiv este instalat într-o ambianţă nouă care distruge brusc întregul mod de viaţă al animalului şi-l confruntă cu o alternativă dramatică – ori reuşeşte să-şi reconstruiasca din elementele oferite de om o nouă ambianţă şi astfel să supravieţuiască, ori moare. Puţine sunt animalele care se pot adapta la condiţiile de captivitate (aici incluzându-se hrana, clima, mediul ambiant şi suprafaţa de care dispune).

Pe de altă parte mai există acele animale care sunt încă în sălbăticie dar cărora li se invadează teritoriul pe zi ce trece tot mai mult, fie prin vânarea acestora fie prin defrişarea pădurilor şi schimbarea mediului lor natural. Acest lucru nu face decât să le determine un comportament agitat, chiar agresiv simţându-se ameninţate iar apoi vor sfârşi prin a fi ucise pentru că “sunt considerate periculoase”.  Oare un om nu ar reacţiona violent dacă într-o zi un necunoscut i-ar intra în casă, i-ar încălca proprietatea şi apoi ar face ce vrea el acolo? De ce mereu gândim doar în favoarea noastră şi nu încercăm să găsim soluţii de convieţuire armonioasă?

Cât despre animalele domestice…ce poate fi mai frumos decât un suflet care fuge după tine când pleci arătându-ţi că nu vrea asta, care aşteaptă nerăbdător să te întorci pentru a-ţi arăta recunoştinţa şi care caută cu orice prilej atenţia şi dragostea ta? Aceste suflete ne fac să fim mai buni şi ne amintesc că dragostea este importantă.

Deşi caninii sunt consideraţi cei mai buni şi fideli prieteni al omului, în zilele noastre au devenit un fel de inamic numărul 1. Dar nu s-a întrebat nimeni DE CE? Nu vi se pare ciudat că din acele animale care trăiau recunoscătoare pe lângă casa omului şi se hrăneau cu puţinele resturi de la masă şi cu dragoste au devenit animale abandonate la colţuri de stradă? A încercat cineva să le ofere adăpost pe timp de frig şi ploaie, o masă, dragoste şi nu au văzut schimbări de comportament?

DA, este tot vina NOASTRĂ fiindcă suntem indiferenţi la suferinţa lor.

This slideshow requires JavaScript.